Sunt fericit
Cã n-am cântat pãunii.
Cântat-am mãrul înflorit:
Cel ruºinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvaþã
De unde vine,
Când s-a fost nãscut
ªi malul sfredelit
De þipãtul durut
Pe care-l dau lãstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bãtut în vatrã
Cu hoarda
Ploilor de piatrã,
C-am încãlzit
Cu sângele-mi rãnit
Pãmântul
(Ori poate-mi încãlzii
Mormântul? !),
C-am fost o trestie
Cu-ndureratã pleoapã
În aer jumãtate
ªi jumãtate-n apã.
Sunt fericit
C-aud cum sunã-n faþã,
Prea tainic ºi integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
ªi cã mã latrã-n urmã
Cu cerul gurii negru
Prãpastia
Pe care zburãtor
O am trecut;
Cã nu aurul eu numãr,
Ci stelele din cer
ªi-n lacrima de lut -
Strãbunii.
Erou nu sunt,
Mãriri nu cer,
Sunt fericit
Cã n-am cântat pãunii.