Pilaf de epitaf

Am recunoscut strada pe care mi-ai desenat-o;
Trotuarul este cu mult ieșit din itinerar
Iar pe asfalt tropăie urme neumblate încă.

Port cu mine pantofii bleu
Și câteva curiozități nesatisfăcute
Cu care am drapat în mare grabă
Odaia murdară de atîtea frămîntări.

Fac șapte pași și stau la semafor,
Aștept să mai treacă o lespede albă
Care atârnă la căpătâiul cuiva drag
Nemurit încă; mai aștept
Câteva rime albe închise în borcane cu filet,
Câteva zile negre,mari cât Podișul Tibet
Și alte câteva lucruri neprevăzute,
Întâmplă-se,mi-e totuna
Dacă hodoronc- tronc.

Un trandafir crescut în asfalt
Mi s-a cuibărit la piept cu țepi cu tot;
Aproape că mi-a străpuns inima
Și de atunci nu-mi mai simt răsuflarea.

Este chiar drumul despre care
Mi-ai vorbit în gând...

Tăcerea se lasă greu pe suflet
Și nimic nu se aude in această noapte.
Doar tic-tacul tocurilor
Pe ultima lespede albă.