Imi inflorisera migdalii in ochi.
Cataracta gestuala

Firav
Deductiv si nefiresc, vantul imi inchidea pleoapele. Cand

(o nevoie urbana de a fotografia toate masinile galbene de pe autostrada) intre santul umplut de microunitati zoologice si celularul cu inteligenta genuina
Imi sufocam fobiile cu mersul spre nicaieri

Un paraclis construit intre banda intai si banda a doua

Imi tot repetam ca pot sa tin linia dreapta pana la orizont intre cele doua benzi, trecand prin altar ca printr-o padure uscata cu trunchiurile acoperite de mir
Nebotezat, pangarind asfintitul tatuat pe umarul unui sfant
Cu privirea teapana si intoarsa spre interior
Asexuat, aritmic si incorporat in ganduri de unic-pasager
Cu extensiile corpului inainte
Pe un drum care nu duce niciodata (din pacate) nicaieri