M-am asezat sa dor
dar durea aripa sarpelui intins
intre mine si cer
cu literele desfacute mai viu
decat o revarsare de inimi
poate zilele sunt zale
din bratara universului
plecat sa se roage intr-o zi
de dupa sferele albe
si ne-au prins cu tot
cu excentrica visului
inramat in clepsidra

M-am asezat se strig
dar tipa ecoul rezemat de capatul
stelei intoarse spre cealalta
parte a mea din care-mi zideam
umbrele, cascade indoite de vanturi
cu viteza renuntarii la culoare
apoi cel ce era se dovedi
imaginea-n oglinda din care-mi sorbeam
timpul cu setea celui
prins in deserturi

M-am asezat sa iubesc
dar iubirea era deja aprinsa
de focul din piept tau
cupid, el ardea in mine
intreaga sfera in care-mi
duceam zilele cu sentimentul
indoit deja in parti egale
una cu tihna din nuferi
alta cu zbaterea pasarii
acum se face lumina
dor centrii legati eliptic
de gust si culoare
si tu vii cu jumatatile
inscrise in soapta din care
universul ne naste iar lacrima
de ce vii asa ?
ai uitat cum arat
destramat in furtuna