Din frunza vestejita ce flutura in ram
si moarte-si va gasi in verzuia blatoaca
eu ti-am intrezarit destinul infam
sarmana-ti dragoste, in strai de sarantoaca

in bezna dulce ce ne-a cuprins odat
lasand sa cada asupra-noast' suvoaie
de lacrimi ale ploii, si cerul scapatat
iar timpul ne-a redus la bieti gunoaie

cum scapara carbunii si se sting in cenusa
simt glasul tau, se pierde de la mine
flacara urii in piept ti-i jucausa
ochii iti cat alt idol sa se-nchine

cand si mereu iubirea i-i o corvoada
femeie usuratica ce-si vinde-n colt dulceata
chipu-ti in mintea-mi nu lasa sa se vada
cum fara tine crunta si searbada-i viata

nu-ti cer s-arunci asupra-mi stralucire
caci bine stiu, sunt doar un corp strain
iar bratele-ti m-arunca dinspre mantuire
si gandul imi e palid si meschin

caut s-aseman-ceasta rece furtuna
cu-n cantec sumbru in drum spre chinuinta
cazand si geana noptii cu moartea sa ingana
o luna alba, muta, nascuta-n suferinta

aburul moale, picuri se-mprastie-n adiere
iar sub covorul vested tresalta inca huma
tu ma urmezi, ne-nfratim in durere
iubirea te-a nascut, si eu te-am iubit numa

... ca doua patimi...