Quo vadis?

Unde ți-e locul, făptură de humă?
Cât vrei să suferi aici, pe pământ?
Razboiu-i pornit de mai bine de-o lună
Și nu e păgân, și nici măcar sfânt
Iar tu între noi ești doar o străină
Căci lupta se dă între noi și Pământ.

Făptură de humă, de ce lupți în van?
Nu știi oare tu că lupta-i a noastră?
Războiul e-aici de o mie de ani
De-o mie de ani pe planeta albastră
Scăldate sunt toate în sânge uman
Noi suntem ai noștri, planeta-i a noastră!

Făptură de humă, ce vrei de la noi?
Aur, lumină, iubire, sau... pace?
Să ardem din noi tot ce-nseamnă război?...
Dar lupta-i pornită, iar nouă ne place
Durerea și viața târâtă-n noroi
Căci răul în noi negru zace.

Făptură de humă, pleacă înapoi!
Și ia cu tine și sfânta-ți lumina!
Bolnavi suntem de timp și de noi
Și viața e singura noastră vină
Nu vrem, nu putem să uităm de război
Căci pacea de noi e străină.