în coridoare strîmte in amoniac
ghicesc in gaura unui colac.
în spatele ferestrelor albastre
zace verdele din cloroplaste.
sub ura din fotoliul învechit
se tîraie un patriot ranit.
pe mese mari din bronz de aur
cezar isi smulge ultimul laur.

unde doamne se duce,oare, berea?
măcar de ne-ar spăla durerea;
giganticii Rinichi filtreaza omenia
unde se consuma prosto-terapia?
în inimi rătăcite-n fund de esofag
se naste-un cameleon cam necrofag.
printre bunici si tîrfe prin urzici
lenon si the reds reneagă pe ilici;
in societatea POSTrestant, durerea
se vinde la pret de producator ca berea!
.
în intestine groase si subtiri ca desthu'
se zbate pe uscat un alcoolic: OMUL.