Pe planeta cu pământ,
E o ființă cam ciudată:
Se exprimă prin cuvânt,
Și se dă, emancipată;

Astfel, ea de prima oară,
Tot privind la animale,
A zis că-i superioară,
Pe planeta asta mare,

Și făcu legi și decrete,
Reguli, poate zeci de mii
Toate, ca să le respecte,
De la babe,la copii;

Da’ și restu’ de-animale,
Ce trăiesc cu-acest popor,
Au și ele un rost mare,
Și trăiesc în legea lor,

Însă după cum se vede,
Chiar pân’ la ultimul ceas
Animalul, de la lege
Nu se-abate, nici un pas,

Dar această creatură,
Inventând filozofia,
De la minte pân’ la gură,
A născut, hipocrizia,

Că la lege, se tocmește,
O pune cu sus-n jos,
Iar dacă îi folosește,
O întoarce și pe dos.

Asta e dilemă mare
Și mi-e greu de înțeles:
De ce-au mai făcut legi, oare,
Că le-ncalcă atât de des (!?)...

Chiar la scară mondială,
E-ncălcată deseori,
Legea gravitațională !...
Văd pe mulți…cu capu-n nori!

Valeriu Cercel