Un cerșetor, la colț de stradă,
Cu-o față-amară și zbârcită,
Tot aștepta un ban să cadă
În pălăria-i terfelită ;

Dar trecătorii, cam grăbiți,
Mânați de treburile lor,
Se arătau a fi zgârciți
Cu amărâtul cerșetor,

Căci dup-un timp, n-a mai răbdat,
Și a oprit un cetățean,
(Pe-un ins la țol, cu diplomat)
Cerând și el un ban,

Dar individual, tulburat,
Tot scotocind prin buzunare,
Pe cerșetor l-a suspectat
Venind cu-o întrebare :

-Ce faci cu banii ? Poți să-mi spui ?
Îi dai cumva pe băutură ?
-Nu domnule ! Că eu nu pui
Alcool de loc în gură…

-Îți iei țigări să le fumezi ?
(Din nou omul presează)
-Nu domnule ! Poate nu crezi,
Tutunul dăunează…

-Și nici la cărți nu-i pui la joc
Diseară cu amicii?
-Nu domnule ! Eu cărți nu joc…
Nu am aceste vicii…

-Atunci, eu îți propun ceva
Și-ți dau o sută, nu cinci Lei,
Că vezi cum e ,nevastă-mea…
Morală-mi face…dumneaei !...

Vino, te rog, cu mine-acasă,
Să vadă și ea cum arată,
Un individ ce nu fumează,
Nu-i cartofor și nu se-mbată !

Valeriu Cercel