Eu înțeleg prin modestu-mi cuvânt
Sămânță a ceea ce firea mi-o-ncheagă
Să dau mărturie de faptul că sunt
Un om care vrea rostul său să-nțeleagă.

Și poate că omul din mine-i puțin
El vede doar ceea ce-i place-n afară
Percepe cuvântul ca fiind dar divin
Lăsat spre-a zidi nicidecum spre ocară.

Din multele lucruri știu unul precis
Că vorba e arma cea mai mârșavă
De treci pe hârtie gândul tău scris
Nu vorbă de leac ci cupă de-otravă.