Scânteie-n undă piatra, numai una
Iar tu aduci cofița să se-adape
Pe când lucește ne-ncetat in ape
O intrebare, doar atât, Miruna.

Tu nu intrebi o clipă de pe-aproape
Dar stânca tace chipul tău intruna
Și s-o găsi la timpul ei vreuna
In trupul său făptura ta să sape.

O daltă sunt și soclul mă curtează
Paiang profan al neclintirii treze
Și-al unei inimi ce-a iubi cutează.

De voi lăsa statuia să viseze
Mai vino la pârâul beat de rază
Și nu iți cer decât ce-o să urmeze.