Am fost sageata de lemn.
M-am nascut din istoria clipelor demult trecute.
Am trait neputincioasa melodia goarnelor de lupta,
Am auzit durerea trupeasca,
Am amortit de gustul sangelui.
Sagetez acum viata
Ma infig in coaja timpului…
si nu cad, nu ma rup, ci continui.
Reflexia sufletelor ratacite in pamant
Mi s-a topit.
O picatura de tristete s-a varsat spre cer.
Zbor spre infinitate sa prind regretul cu mana.

Dar… Iata!
Lumina m-a imbratisat caci eu sunt sageata de argint.
Ma camuflez inconstient printre raze
si ma intorc chemata de zgomotul cunoscut al vietii.
Calatoresc printre fiintele spulberate de progres
si ard odata cu cifrele
hartiilor pustii de sentimente.

Voi fi odata sageata de foc.
Voi fi complicele soarelui
Cand tarana pacatelor se va topi,
Iar vantul va amorti flacarile si suflarea
acelora pe care praful i-a impiedicat sa vada
VIATA.