Șterge-mi și acest ultim pas,
Pe care l-am facut în felul meu.
Þi-l dăruiesc tot ție,
Este răspunsul la orice întrebare,
Dar ți-ai învățat răspunsurile,
Ocolești concluziile,
Și definești viața ca pe o glumă.
Ea va ști să-ți fure zâmbetul,
Pentru că nimic din ce ai
Nu-ți aparține.
Totul este închiriat,
Trebuie să știi cum să plătești,
Uneori, viața se hrănește cu lacrimi,
Uneori, cu zâmbete.
Dar nimic nu e etern.
Învață să plătești
Și vei primi ceea ce meriți,
Află cum să păstrezi ce ai,
Nu cum să posezi.
Þine minte că cel ce moare ești tu,
Nu ceea ce ai...
Ai grijă de tine,
Asta a fost prima palmă.
Ridică-te și scutură-te.
Învață să dai din ce ai,
Nu-ți arunca suferința peste cei nevinovați,
Sperând că ai scăpat.
Pentru că așa dai în mai mulți
Iar când se vor întoarce,
Te vor lovi și vor ști să te țină lovit.
Nu-ncerca să te ridici
Când nu ai unde merge!