parcul e încă acolo condiționat de amintiri, pe sârmă saltimbancul stă într-un coș de nuiele - canapeaua de ratan a săracului îmi spun
chioșcul are nisip până la gleznele flautiștilor iar notele se izbesc de pergole și mor
dar acela e parcul, cu podul acela de kitch care oprește liceul într-o balustradă și mă trimite înapoi să aduc în chitară dorul pentru un permanent altcineva
părul meu dispare sub picătura de ploaie ce cade pe imaginea din lac
e timpul să-mi iau reflecția din apă și s-o duc la oglindă cu un rest de promenadă
tu etais comme moi
une folie effrayante
parcul e încă acolo, cu sânii mei sub mâinile tale, îngrămădiți pe fâșii de întuneric înguste cât umbra unei biciclete
- am mansardat de atunci vreo două continente doar să mă întind lângă tine mai mult decât în verticală -
îmi termin plimbarea predefinitelor dale ce îmi leagă mintea de lumină
pipăind cu ochii orbi fotografii cu caprioare împăiate
mâine reîncepe plimbarea cu nevăzutul de mână

23.08.2005