nu există cuvinte îngerii au aripi de osmiu
îmi simt fluierele picioarelor zdrobite
între miile de roți dințate ale orologiului
un ciocan îmi lovește inima înainte de oblic defect luminos
înspre mine tu aduci tresărire desprindere de somn
poate nimeni nu uită parcul mereu ascuns în inima copacilor
mersul cu încetinitorul des-figurează
undeva între gîndurile acestui august nefericit