adastă mamă către mine-un gând
icoana ta-i cu mine în suflare
și când mi-e dor și când voiesc să plâng
îngenunchez la chipul dumitale

ce mult aș vrea să mă mai cerți
c-am spart un blid c-am rupt o lucrătură
și-n gândul dumitale să mă ierți
și blând să mă săruți pe mustrătură

dar sunt departe-acum și-ai vrea să gust
din oala cu sarmale de pe plită
să-mi dai și un pocal de must
și-un codru aburind de pită

să-mi faci și așternutu-n grabă
așa cum mi-l făceai și altă dată
cu busuioc la cap și cu otavă
cu țolul alb ca neaua necălcată...

și parcă văd cum te căznești
ceaslovul vechi din grindă să-l dai jos
și pân-adorm să îmi cetești
de-un mielușel ce se numea hristos