din vitrinele somptuoase tristețea asta de je m’en fiche
frustrarea aceasta cu mască de sictir
reflectată în lumina tulbure a amurgului
seamănă a molcom cimitir
unde o trupă de teatru al absurdului
joacă pentru personajele cu dantură impecabilă
(față implacabilă)
de pe afiș

o piesă în care replicile curg
asemenea cernelei dintr-un stilou spart
ce să fie?... un ultim omagiu
un ultim sonet despre burg
ai cărui locuitori își împart
rămășițe încă vii de carnagiu