se face ziuă pentru tot orașul și
afară plouă ca naiba,
mă gândesc la oamenii care nu fac diferențe între ape
apele sunt parfumuri
mai sorb din cafea cu gândul la politică
poate odată am să fac infarct într-o limuzină
dărâm din greșeală o carte de pe noptieră
cade pe covor
se deschide
ca la o spovedanie fără popă
îmi aduc aminte că trebuia să o termin
mda
ar trebui să ies în ploaie să îmi dau tricoul jos
ca stropii să ajungă următoare poeme
și să îți zic bună dimineața trilulilu
să fumăm amândoi din aceeași țigară
pentru că le uiți totdeauna în buzunarele mele
ceea ce nu pot să zic că mă deranjează
părul tău ud îmi e pe gât ca un ștreang senzual
buzele îmi dau gustul norului kent
aranjez minutele în ore și orele în melancolii
intrăm după ce trece rafala
doi morți într-un burg cu bugetari care odihnesc metafizicul
mă împiedic de lucruri în drum spre duș
cum o fac toți dictatorii de unii intelectuali
miroși a viu
iar patul nefăcut primește alintul a două trupuri tinere
ca pe un cadou desfăcut