M-am rugat capra să-i crape
Și-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre
A crăpat-o p’a de lemne,

Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună !...
De surcele-i curtea plină…

Nu te joci cu-a Lui putere
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr și miere,
I-o dădui cu împrumut.

Valeriu Cercel