Mi-am poleit realitatea cu femei,
Am disecat umbrele umplute cu farisei,
Mi-am învățat eul să cântărească adevărul
Mușcat de simulacre, ca de viermi mărul.

Mi-am uns pielea cu săruturi corozive
Și în privire făceau streaptease dive,
Conștiința este umplută cu adevăr și dreptate
În osmoză cu iubirea ce-și face din femei cetate
În care eul se retrage înfășurat în ipostazele singurătății,
Citind cu rânduri de iarbă o carte a bunătății.

Am căutat în verosimil efectul prim
Și am descoperit minciuna ca eșafodaj ultim
Al ființării cu căluș la gură și sârmă ghimpată în gând,
Vocea mea e-un tunet flagelând omenirea cu tălpi de ploaie mergând.

În fiecare zi divid timpul în acte responsabile,
Noul crește din inovații dizolvând crezuri perisabile,
Viitorul îl ating cu gândirea și îl creez cu spații optimiste
Prin care atrag oamenii fără idealuri în cercuri de elanuri altruiste;
Prezentul irizează în cântec, în armonii, îmblânzind secundele,
Din el cad gândurile ca pietrele în lacul timpului, încrețind undele.