seara bună spun pietrei pe numele mic
ia te uită acasă ce crudă-i natura
și ce stele rotunde oh! da-le-aș de-a dura
peste zilele mele croite-n nimic

seara bună pădurilor mele, bisericii mici
cărui om îi mai bați iar’ bătrânule clopot
care viață stătu pe vecie din clocot
știu demult că se moare adesea pe-aici

seara bună măicuță... nu-i spune lui tata
sunt în tren recitesc necuvântul lui Hristea
vreau să fiu bucuria domnului Cristea
ce la piept își adună din lume, iar' fata