îi lipsește...
gândurile se aruncă
grăbite pe hârtie
în haită cuvintele se adună
în lacrimi, se sparg târziile vise
în șoapte, nu mai încap privirile...

și plânge...
adânc rănită, umbra
de pe asfalt, rabdă cuminte
mâna străină, ce fruntea o atinge,
iar noaptea vine, cu zâmbetu-i cărunt
în lumina joasă, a felinarului strâmb.