Nu mai încap în plânsul meu,
Rămas-am rece pe vecie...
Cad ochii dezlipiți de tâmple
În iarna lungă și pustie.

Se dau de-a dura prin zăpadă
Jucându-se ca doi copii
Alunecând pe derdelușul
Tăcutelor amiezi târzii.

De plâns cu râs în hohote,
De simțăminte slobode...

Cu Polul-Nord căzut pe cap
Nici primăvară nu mă vede,
Nici zâmbetul nu mi-l încap
Și iată viața cum mă pierde.

Nu mai încap în plânsul meu,
Rămas-am rece pe vecie...
Mi-e dor de mine și mi-e greu
Fără de-această nebunie.