Haide, femeie, adapă-mă la sânul tău prea plin
Să sug cu gura plină de nesaț
Nectar, ambrozie, cucută și venin
Căci doară singură m-ai așezat în laț

Aș vrea să zburd în libertatea mare
Să râd, să plâng, să fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea să-mi spui măcar ”mi-e dor”

Sărută-mă să-ți simt buzele calde
Să mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Să-mi mai trimit și gândurile să se scalde
De dragoste să-mi fie urători.