Arad - 14.07.2009




…



Aproape că îmi e deajuns
Această tragedie mare
Accept trăiesc nu am răspuns
Decât o lacrimă, ce doare...

Și nici cuvinte nu mai am
Și nici măcar o vorbă trecătoare
M-au blestemat cuvintele cândva la geam
Și mi-au murit cei dragi
Așa cum totul moare!

Și mie mi-au murit speranțe
Cum mi-a murit și toamna parfumată
Astăzi aș încerca să împletesc romanțe
Dar Viața mea
Dar Viața mea
Demult mi-a fost furată...

Aș da orice pentru o lacrimă ce curge
Și parcă lacrimă aș fi peste plecații mei
Dar astăzi ochii dor
Nu plâng decât lacrimi de sânge
Oprește Doamne Timpul
Pentru o ultimă Clipită
Eu, să îmi amintesc, tardiv de ei !

Eu și Cireșul drag!
Cireșul meu parcă să mă-amintească
Cu frunzele de Mai așa ca altădată
Mama
De pe al casei prag !

Așa cum eu și Dan
Eram cândva un simplu joc nevinovat
Astăzi
Noi doi
Noi doi
Suntem o mare depărtare
Nicicând,
Nicicând,
Cândva la geam
Iată,
Se aud
Se adună
Stihiile sorții...

DAN
Nu a murit
Și nu a
Plecat


Varu’ - meu
DOARE !

Nici eu,
Nici ei,
Nu ne-am vândut
Vreodată
Morții !

Noi
Doar tăceam!

Am fost de acord cu luarea
Am fost de acord cu plecarea
Am fost de acord cu părerea
Și am fost de acord cu
DUREREA !!!

Dar am tăcut...

Înălțând privirea uneori
Către
TINE DUMNEZEU
La fel și acum
Adeseori
Am rămas noi singuri pe drum
Astăzi, precum
Mereu.