Vreau acum să povestesc
ÃŽn graiul meu oltenesc,
Ce văzui eu astă vară
În excursie prin țară.

Ce văzui? văzui pe dracu...
La un schit numit...Săracu.
Mergeam singur pe-o alee,
Se băgase-ntr-o femeie.

Pășea-ncet, era desculță,
O fată simplă, drăguță.
Părul lung și despletit,
Din senin m-a ațintit.

Când dădui să trec de ea,
Hop! căzui într-o belea.
Tremura-mi, făcea cu ochiul,
Eu în gânduri cu deochiul.

Credința vrea să-mi răstoarne?
E frumoasă! vai ce coarne!
Eu visez în mânăstire?
-Du-te de-aici ispitire!

Dintr-o dată... a picat,
Cu putere a țipat.
Parcă-a zis naiba...un nume?
N-am înțeles, făcea spume.

Am fugit! nu e de joacă...
Și am nimerit la toacă.
O bătui, săreau scântei,
Unde sunt păstorii mei?

Au venit bulbuc, grămadă,
Pe satan în trup să vadă.
Popi cu bărbile-n pământ,
Măicuțe cu crucea-n vânt.

Începură să se-agite,
Păreri multe împărțite.
Cum or face, cum or drege?
Hotărâră să o lege.

Tăbărâră toți cu sfoară,
O ținură, o legară.
Se zbătea fară puteri,
Parcă erau temniceri.

Au adus cruce, tămâie,
Dracu-n ea să nu rămâie.
Au adus robe și cărți,
Dracu să o ia prin părți.

Mai ziceau în bărbi o rugă
Dracu să o ia la fugă!
Și strigau cu voce tare
-Noi facem exorcizare!

Dracu nu iese, se miră,
Veni seara, obosiră,
Și în noaptea liniștită
O lăsară răstignită.

Fata se uită la stele
Poate sus scapă de rele.
De minciună, de morală,
De tristețe, de-a sa boală...

Ochii i-a închis ușor,
Trece-n lumea umbrelor
C-un oftat abia șoptit,
Iar pe loc m-a țintuit.

Ca să dezlege misterul,
Se adună azi tot clerul.
Vor să stea, să facă pândă
Dracului să-i de-a osândă.

Vin spre fată, ce stupoare!
Nu zăresc nicio mișcare...
Între ei își dau alertă
Fata zace, e inertă.

Popii-ncep cu rugăciuni,
Poate se iscă minuni...
Regretul lor este mare,
Că n-a avut lumânare.

Nu regretă c-au ajuns
Să facă lațul prea strâns.
Nu regretă c-au distrus
Suflet pur, venit de sus.

Pe aleea cu mulți plopi,
Desculță venea la popi.
Vroia sfat, o alinare
Dar a primit condamnare.

Din prostie, dintr-o comă
S-a transformat în fantomă.
Fata și azi era vie,
A avut... epilepsie.

Biata fată, o jelesc
Cu giulgiul meu o-nvelesc.
Stau, mă-ntreb e cu putință
Asta e a mea credință?

Îi făcui la foaie cruce,
Cerneala să se usuce
Versul meu, creștin săracu
Îl scrisăi, mă puse....dracu!