fără nostalgii
departe
inima
închisă carte
afară iarna-n amurg
e albastră
zăpada strălucește
ireal în fereastră
abia de-ți mai zăresc
conturul sfios
în colțul odăii
întunecos
lasă nu face lumină
ajunge raza subțire
a lunii să vină
ce liniște
vom adormi curând
poate cu
moș crăciunul
în gând