Șterge-mi ochii cu șoapte, te rog...

Mi-e dor de visare și somn
De aceea te rog, șterge-mi ochii cu șoapte
Și în vis voi cuprinde nemărginirea.
Sigur ne vom întâlni în locul acela
Populat cu fantasme și basme,
Cu inorogii copilăriei, cu muzele adolescenței,
Cu amazoane și cavaleri ai mesei rotunde,
Cu frăția sufletelor croite pe același tipar,
Cu toți cei care, dincolo de cuvinte,
S-au risipit volatilizati de palpabilul timpului.

Am pus deoparte, ferit de ochii lumii,
Un loc în care să înălțam zmeele gândirii.
Acolo nu sunt nici războinica amazoană,
Nici copila cu ochi mari privind lumea spre înțelegere,
Nici fata întristată de pe peronul iubirii trecute,
Nici chiar vântoasa năvalnică...
Acolo sunt cea căreia i s-a ursit:
Caldă, cu cunună de sânziene pe plete,
Cu rochie fluturandă în vântul mirărilor
Și în așteptarea întrebărilor ...