ploaia s-a pornit ca să ne ude
prin parcul unde noi trăim
și nici n-avem unde ne-ascunde
vino iubito să fugim

întârziați sunt câțiva oameni
aleargă dar noi nici nu știm
prin fuga noastră trec și anii
vino iubito să murim

cred că e toamnă ce mai știu
știu doar că ești cu mine
îngână norii blues târziu
perechile-s puține

iar acum totul e pustiu
pe străzile cochete
ploaia nu știe că-i târziu
și are să ne-mbete

parcă e frig și o odaie
pe undeva noi știm
cum tremurăm și plini de ploaie
vino acum să ne iubim.