Stau singur cu-ale mele gânduri
Ce mă ceartă că nu le-am pus în rânduri
Dar astăzi, din senin, o luminiț-am observat
O cale de scăpare prin ea s-a arătat.

Mă războii cu ele, cu gândurile mele
Măcar prin ferestruică afară să privesc
Dar cum timiditatea de-o parte mă feri
Într-o clipită curaju-mi, pe loc, pieri.

Sosise noaptea, frica era stăpân-acum
Până ce somnul veni ca un bătrân.
Aveam un vis, realitate nu era,
Dar în practică să-l pun îmi surâdea.

Dintr-un amalgam de sentimente și idei
Mi te închipuii pe tine, prințesă cu cercei.
Totul era trist și monoton în viața mea
Până ce cu-a ta frumusețe răsării în minte ca o stea.

Dacă vreodată cerul umerii ți-i va învălui
Eu-ți voi sta în față și te voi privi
Îți voi admira al tău dulce surâs
Ce din prima secundă pe mine m-a sedus.

Vom petrece-alături, de neuitat, clipe
Și-ale mele visuri vor prinde aripe
În fiece noapte la tine le voi îndrepta
Sub lumina lunii alături vom sta.

Când, cu-enorm regret, stelele ceru vor părăsi
Ale noastre vise să plece se vor grăbi.
Tot în monotonie eu naufragiez
Dându-mi seama c-acum nu mai visez.