Cu câtă “leneșă cochetărie”
și mișcări ondulatorii
vă „etalați” prin spații.
O, sfere! Crude sfere!
Cum vă hrăniți
cu sufletele noastre?1

Suavul vostru cântec
lin... se strecoară-n sânge
și subjugați de vraja-i,
ca-n transă
călătorim spre “piscuri”.

Și-acolo...
un fulger ne despică
și sufletul ni-l soarbe
și-n pocal de aur
vi-l oferă vouă!

O, crude sfere!
doar – picături de rouă –
rămân din crezurile
noastre
și zorii iar zâmbesc
și-un cânt vrăjit,
spre “piscuri”…
cheamă iară!