...și dacă ar fi ca toată lumea să rezulte dintr-un ciob de sticlă,
am trece paralel și bizar chiar și pe lângă noi înșine
pe poduri suprapuse, afumate și înclinate ca un gât peste alte gâturi
prinse între ele de cupluri de degete

chiar - dacă ar fi să alegem între noi și noi,
am rămâne uimiți și reci.
ne-am tot muta unii în jurul celorlalți
ori am cădea cu fragilitate unii peste alții ca niște piese de domino
sau am sări mai departe, cu atenție, peste fotografiile altora
ca într-un șah chinezesc -
numai să fim primii în nașterea noastră,
înaintea noastră,
înaintea mâinilor noastre
și nimeni nu ne-ar mustra

ne-am decupa imaginile din oglindă și le-am pune constiincioși sare
ca să le păstrăm în cutii sigilate de carton
în care fluturii să nu intre și sa ne polenizeze
fiindcă altfel s-ar lăsa tăcerea
și noi am trăi.