Ninge târziu așa cum prea târzie
Speranța noastră pâlpâie-n icoane
Scrie Vasile... sau vorbește Ioane
De-o tristă, sângerândă Românie

Cu Dunărea ce fierbe la Cazane
Sau munți pe care plânsul îi sfâșie
La fel cum doare glia din câmpie
Când scrii Vasile... când vorbești Ioane

La fel cum fierbe grâul de colivă
Pleznind în bob a binecuvântare
Pentr-un părinte singur care moare

Cu dragoste sau ură excesivă
Lăsând ca moștenire viitoare
Un chip cioplit de curvă migratoare