Privesc pe fereastră, afară-i pustiu
Iar noaptea se lasă așa cum o știu
…rece, sticloasă, iluzie mută,
umbre pierdute în iarna cea slută

Și ninge

Tânguie codrul, departe în zare
Viscolul spulberă alb pe cărare
…rece, năvalnic, pătrunde-n ființă
crivățul aspru al iernii căință

Și ninge

Stele-nghețate sub frunte înfloresc
Iar degete albe pe geam amorțesc
…rece, tăioasă, își trage cojocul
iarna revarsă-n capricii tot jocul

Și ninge

Se-aude cum arde focu-n odaie
Aruncă duios și molcom văpaie
…rece, tenace, e iarnă afară!
fluturi de gheață din ceruri coboară…

Tot ninge…