Așa precum au prevestit profeții,
E vremea-n noi ca legea să coboare.
Tu să îmi fii neridicată boare
Prin care-ades s-au rătăcit drumeții,

O șoaptă tandră-n lanul de cicoare.
Iar eu s-alung, în revărsarea ceții,
Răstimpul grav când au străpuns ereții
Prigoana mea de patimi și sudoare.

Să fii ofrandă, fructul să mi-l dărui,
Când între noi veșmintele se rup.
Să nu te dai necugetat oricărui

Păgân vârtej din care stropi irup.
Ci doar când tandru vei simți că stărui
Să te-mpletești ca vița pe-al meu trup.