În casă, miros de tămâie,
afară, o pulbere albă
și această ziuă lălâie
ce-mi atârnă-n trup, ca o salbă.

În casă, o rugă deșartă,
afară, e ger și urgie,
priveliștea-i albă și moartă,
dar gândul refuză să știe.

În casă, un foc parcă arde,
afară, nămeți se înfoaie,
departe de toate ești barde,
mai moare o zi în odaie.