Mi-ar plăcea
Să aud
Din când în când
Vocea
Vreunui poet din sufletul românilor.
Mi-ar plăcea
Să ne mai îndulcească
Zilele
Cu cântul lui șoptit,
Cu vorbele-i aprinse
De fapte de viață...
Sau de gânduri
Și doruri
Pentru țară...
Și mi-ar plăcea
Să-l mai aud
Spunând rime
Pentru cei mici...,
Cu dragostea lui de litere...
Și pentru mamă..
Și pentru fii.
Și pentru oricare alți poeți
Ai neamului nostru!
Pe ce tărâm?...
Unde o fi dispărut?
O fi vecin
Pe undeva,
Cu Blaga
Sau Coșbuc
Sau Carianopol
Sau Arghezi?!
Cu noi ...nu mai e!

Gândul imi zboară
La el
Ca la un fluture alb,
Vesel și temator,în același timp...
Mirosind
Fiecare floare


În zborul lui,
Dar rămânând mereu
Fidel...destinului său.
Există o singură floare pentru fiecare!
Chiar și pentru cei mai
Plimbăreți și mai nestatornici
Fluturi
Din lume...
Cândva...,
A lui era cea mai frumoasă!
Ce bine că n-a apucat să vadă
Cum s-a ofilit..!
Poate că
I-ar fi făcut mai rău
Decât..
Cel mai rău accident...
Să vadă
Spulberată
Orice urma de speranță...
Pentru idealurile..neamului său..

Poate...
Doar dacă s-ar naște
Din nou!
Și țara..
Și noi..
Și ei..
Toți să fim RENÃSCUÞI!!!
Dar...și el!!!
Abia atunci
Poate
Am învăța
Să ne iubim
Și să ne prețuim
Cu adevărat
Ceea ce avem....
DEJA!!!