Cind ai avut ceva de spus, n-ai stat pe ginduri
Lasind niste-ntelesuri ascunse printre rinduri.
Ne mai transmiti si-acum despre-ale noastre,
Un deget pui pe rana, un deget pe dezastre.

Ai intrebat mereu, dar n-ai primit raspuns.
Si ai vazut ca raul in toti parc-a patruns.
Copii, batrini si tineri,... iubiti toti poezia!
Face-ti un pas spre arta, la noi in Romania

Cu fiecare vers , sunind ca o poveste
Vom mai iubi, atita cit mai este
Nesinucis,... un ultim adevar.
Ce tremura ascuns prin firele de par.

Noi te-am iubit ca pe un unic frate
In care-o inima pentru romani mai bate.
Te vom iubi si-atunci cind nu vei fi,
Si-i vom calauzi spre scrierile tale pe copii.

Tu, ne-ai vorbit atit de clar,pe inteles
Despre greseala lumii si despre Univers.
Nu i-ai uitat pe ingeri, pe bunul DUMNEZEU...
Pe linga ei, in suflete, ne va ramine sfint si versul tau.

Marelui poet Adrian Paunescu
E.E.