Ce amară-i acum toată linistea-n casă
Și toate aceste negre gânduri ce-adun,
Ce aspră-i durerea care încă m-apasă,
Ce deșartă-i speranța ce-n visuri mai pun;
Ce zadarnice-s toate iluziile aceste
Ce amăgirea le țese să mintă azi iar,
Infernul vieții se-arată chiar peste
Vagi amintiri ce în van mai apar...
Ce ciudat sună vorba-mi prin liniștea toată
Și cuvintele care îmi scapă șoptit,
Ce străine imi sunt, acum, dintr-o dată...
Și totuși e gândul de mine trăit.