Sub un steag de lună albă,
Romantic, mi-am zidit cetate,
Tonnatecă singurătate
Cu străluciri aprinse, salbă.

Cu iubirea-n foișoare
ÃŽnchis-am flori de iasomie
Și amintiri, peste o mie,
Ce stau ca pulberea-n covoare.

Tulburat și de-o nălucă
Scăpasem un cuțit în rouâ
Tăind și țarina în două
Ca râul ierburile-n luncă.
………………………….

Și-abate drumul un truver
Ce-și cată un popas nocturn.
Să cânte un madrigal în turn,
Dar sună albastru și sever.

Știu de acum că nu-mi e bine
În lumea asta feudală
Și-s cufundat ca într-o boală,
Doar fiindcă-mi este dor de tine