când m-au rănit furiile umane scaieți de invidii
m-am retras printre lacrimi lunecând pe speranță
unde icrele credinței decantează perle din alai cu midii
o iubire limpezită translucidă prin principii de creanță.

m-am lăsat contaminată de frumoși căluți pe banc stelar
liniști asezonate cu delfini prietenoși m-au readus la țărm
știind ca numai oamenii conjugă răfuieli de amar de coșmar
m-am contopit cu sunete cu zboruri prin culori fără vacarm.

m-am lăsat contaminată cu buburuze ce trasează căsnicii
de fluturi, de dropii, de veverițe de un rai cu căprioare,
nu mai vreau să știu de coropișnițe de mătrăgunele nimicnicii
conectată la server galactic imortalizez un tablou cu mioare.

în jurul meu flori de colț îmbracă stânci cu zâmbete semețe
babele cu chipul nins de lumini de aburi cu micsandre aurii
microstructura fericirii străvechi umplând letopisețe
e lipită de trup se strecoară prin toți porii mirabile glorii

alunecă sangvinic locuindu-mi sufletul cu o dulce binețe
motivează inima mea să iubească- iubiri să transcend prin memorii.