Albastru dizolvat în cană,
ferestrele spre care mă arunc
abia amintit.
Păscutul arborilor de ceară,
peregrinez timpanele munților
abisal.
Cu degetul apăsat
lume
și privire
lichid.

Și pieptul volatil
taie aerul fluturi,
muncit
până în cuștile cerului,
crepuscular.