De ce să culeg picurii de ploaie uitați de nori
Doar să îi țin legați să nu se desprindă de lumea lor?
Mai bine culeg soarele care știe de-atâtea ori
Ce mi se ascunde dincolo de culoarea ochilor.

De ce să culeg lumânările ce stau aprinse
Doar să le feresc mereu de adierea rece de vânt?
Mai bine culeg o viață toate stelele ne-atinse
Să le îngrop în inima mea nicidecum în pământ.

De ce să culeg zâmbetele false ce mă înconjoară
Doar să le fac pentru o clipă să se simtă fericite?
Mai bine culeg apusul în fiecare seară
Că doar astfel aș putea vedea două lumi unite.

De ce să culeg valurile ce fug de furtună
Doar să le ajut pe viitor să nu se mai rănească?
Mai bine culeg razele pale desprinse din lună
Că doar ele-n întuneric o să mă păzească.

De ce să culeg fluturii ce au uitat să zboare
Doar să îi arunc în aer să le mai dau o șansă?
Mai bine culeg îngerii cu-ale lor suflete nemuritoare
Că doar ei sunt cei care de mine încă le mai pasă.

De ce să culeg frunzele ce se desprind de la viață
Doar să le feresc de zăpadă, de frigul ce-o să vină?
Mai bine culeg roua căzută-n fiecare dimineață
Că doar ea îmi deschide poarta spre o zi senină.