În pădurea aceasta
Poezia este floare rară.
Cuvintele adevărate
Au fost luate sub aripi
De păsările plecate
În altă parte,
Să adoarmă o rugăciune.
În urmă, un vuiet alb;
Ger dintr-o iarnă bolnavă.
Un tremurat schizofrenic
Căruia i s-a anulat
A doua dimensiune.
Din cerul cenușiu ca un cuptor
ÃŽn care focul s-a stins demult,
Ninge o pudră amară.
Nisip de cuvinte
Scrâșnite între fălcile morilor
Măcinând în în zadar.
Praful înecăcios se întinde,
Sufocă pădurea aceasta
ÃŽn care poezia
E floare rară.