Colo-n blănuri de nisipuri
Dorm cadânele-n haremuri,
În a nopții ghemuială
Pe sub pânze de vedenii.

Dunele cu-a lor sfială
Petrec cerul spre surzire,
Firea jarului scânteie
Printre iazuri de tămâie.

Legănând culoarea-n șoapte,
Pică stropul așteptării,
Încordată ți-e dorința
Sub satârul mângâierii.

Nu cumva să uiți de tine
Și să cazi aici în soare,
Acum frica le veghează
Printre oaze clipitoare.

Zboară-n umbra ta de ceruri,
Dând ocoale prin pustiuri,
Apoi iară te găsește
Printre vii și alte vinuri.