se cerne prin sita trecerii mele
încă o zi de Rusalii
îmi strâng în brațe cele două nepoate
Anisia și Clara
și doar un nepot în ultimii ani
treizeci și trei la număr
este unicul Matei
în familia noastră iubitoare de la țară

îmi deschid agenda și adun amintiri
în pagini impare realizări și împliniri
iar în cele pare ce aș fi putut face
dacă nu m-aș fi născut aici
unde nici firul de iarbă parcă nu mai este verde
așa cum era în copilăria mea
și-n visele ce acum îmi par inerte
în țară

mă doare neliniștea maturității mele
chiar dacă am învățat și buchisit fiecare slovă
a muncii cu simț de răspundere
și a respectului pentru valoare și frumos
în a mea țară

încerc să zâmbesc dar ceva mă doare
și plec fruntea la decenii trecute
ce puteau fi și pentru mine
cunună de lauri la fel de egală
ca și a altor semeni ce vorbesc o altă limbă
dar trăiesc decent cu fruntea sus
bucurându-se că există
la ei în țară.