Martie rar
Martie greu
Ce mai faci tu tatăl meu
M-am făcut bărbat de-o dată
Tot deschizând
Poarta din gând
Și păzind-o descuiată

Ei tot îmi spun
Să nu te-aștept
Că doar uitarea e drumul drept
Nimeni nu s-a-ntors și gata
C-ar fi târziu
Dar pentru fiu
Ce-i târziu când pleacă tata?

Cu vorbe dulci
Ei îmi tot spun
Că nu-i acesta drumul cel bun
Și-a ruginit de mult lăcata,
Dar mâine nu-i mâine
Pâinea nu-i pâine
Curtea noastră-i goală, biata…

Martie rar
Fratele meu
Crește noaptea tot mereu
Nu mai pot să-i spun – copile…
Dar nu știu cum
Doar eu de-acum
Precum flăcările-n scrum
Cresc arzând și mistui zile

La nunta mea
Cerul bătrân
Unde te bănui și te îngân
Va fi blând cu stele goale
Numai târziu,
Departe-n sud,
Un fel de ploaie am să aud,
Plânsul bucuriei tale

Martie rar
Ochii înceți
În dimineți din alte vieți
Roua e doar plâns de tată
Care văzând
Poarta din gând
A fiului tot așteptând
I se pare încuiată…