? ne garantează cineva că
nu noi suntem cei din cavouri
că dincolo este aici
unde noaptea are o trenă
lungă cât o zi târâită
murdărită de praful în ochi
de paiul din ochi
de ochii lumii
mușcată de gura de ocară
gura păcătosului
numai gura e de noi

știe cineva dacă florile nu sunt
cele crescute pe mormânt
copacii au rădăcinile în coroane
agățate pe cruci
salbe pentru stane de piatră

dacă turnurile cu 10 etaje
nu sunt coșciuge stil vagon
ori groapa comună
iar noi eroii împușcați pe nedrept

dacă zâmbetele nu sunt
lacrimi ce scurg saliva dorințelor
poftelor și desfătărilor

știe cineva de ce sunt întoarsă pe dos
și toate globulele s-au răspândit
într-o galaxie fără nume lume urme?

doar pe umărul drept mai simt
limba unui clopot
semn că biserica
s-a scufundat în mine

(4 iunie 2010)