Din nervul optic al lumii
sculptată viziune
a zbaterilor inutile
cu iz de reîncarnare
un fel de punct
și de la capăt
mai poți crede
salvarea stă în sărutul
unei statui
atingerea norilor
urma unei lumini
lași o lacrimă pe fulgere
iar eu cu degetele comprimate
fără curajul de a striga singurătății
doar eu tu ecoul
privind sculptorii soliști
un ambient romantic
coboară scările
după ultimul concert de resemnare
să paralizezi învelișului meu.