pietrele se spală pe cap de ploi
țăranii beau cafeaua cu țuică
povestindu-și naravul dobitoacelor

eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviți caii
îmi aprind pe spinare scântei
roțile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf

eu sunt o vulpe cu rană
cocoșii își dreg glasul în noapte
înfricoșați de tăcere
pe râu urcă peștii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi și urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori

țaranii caută în inima lemnului cruci

cioplitorul sunt eu
cu barda și dalta la brâu